Descriere
Istoricul Parohiei Ortodoxe Române Tătăreşti
Satul Tătăreşti este situat în sud-estul judeţului Satu- Mare, având un relief alcătuit din zonă puţin deluroasă, facând parte din poalele Codrilor. Administrativ aparţine de Comuna Viile Satu-Mare având vecinătăţi, la răsărit satele Necopoi şi Tireac, la apus Ruşeni, la nord Hrip, iar la sud-vest Viile Satu-Mare.
Comunicarea cu acest sat se face pe drumul care uneşte oraşul Satu-Mare, cu satele Amaţi, Ruşeni, Tătăreşti, Necopoi, Homorodul de Jos, Homorodul de Mijloc, Homorodul de Sus şi Solduba.
Prima documentare scrisă a localităţii apare în anul 1411, în lucrarea scrisă de Baravski Samu “Szatmar Varmegye” unde la pag. 147 Tătăreştiul apare menţionat sub denumirea de ”possession Valahis Reesthelek intra terminos”, “possessionis Hyryp”. În anii care urmează este numită numai cu numele maghiar, dar în anul 1828 istoricul Nagy la pag. 369 a lucrării sale despre localităţi, numeşte satul cu numele de Teteressty, iar Fenyes numeşte satul Teteresty. În sec. al xv-lea localitatea trece în proprietatea Dragoşeştilor (Familia româneasca Dragoş, înobilată de maghiari cu numele de Dragfi). Dar în cea mai mare parte a vremii Tătăreştiul a fost menţionat ca posesiune a cetăţii Sătmar {1555-1711}. De la 1711 domeniul localităţii este împărţit între cetatea Satu-Mare şi familia Karolyi {Karolyi Alexandru si Karolyi Alois} care până la mijlocul sec.XIX-lea stapânea partea de hotar “Pusta Tyreac”.
O conscriptie urbarială (din jurul anului 1600) arată ca românii din “posesiuniile” sătmărene erau organizaţi în voievodate. Astfel de voievozi erau la: Gerăuşa – Georghius Lihor 1609, Tătăreşti – voievodul Simion 1635; Ardud – Michael Popp 1769; Ruşeni – Ioan Suciu 1775.
Continuitatea şi organizarea românească pe aceste locuri este demonstrată şi de denumirile româneşti care apar în primele lucrări cadastrale ale administraţiei Austro – Ungare ; Dealul Tătarilor, Bărcuţ, Câmpul Mare, Cremenişti, Ţăpăroi, Dealul Morii.
Ocupaţia principală a localniciilor era agricultura, păstoritul şi lemnăritul. Portul (până în jurul anului 1920) era cel al românilor ardeleni: bărbaţii – opinci, cioareci, pieptar si căciulă: vara purtau gaci şi clopuri de paie. Femeile – opinci, gubiţă şi spăcel, poale ”cu colţişori” şi năframă.
Pe teritoriul acestui sat a fost o biserică veche de lemn care s-a demolat când s-a construit actuala biserică. Prin sec.al XVII-lea a existat o biserică și mai veche din lemn, dar numai din istoria orală se știe despre ea. Biserica actuală a fost ridicată între anii 1810-1814, fiind situată în mijlocul satului ca un turn de strajă care veghează zi și noapte la credincioșii ei. Ea este construită din cărămidă și piatră, și este închinată spre ocrotire Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, al căror hram îl poartă. A fost repictată de către prof. Schnell din Satu Mare în 1956. Din punct de vedere architectural, în ea se regăsesc aceleași elemente a bisericilor din zonă: nava dreptunghiulară, terminată înspre est cu un sanctuar semicircular și un turn patrulater, care se înalță deasupra pronaosului. Întreaga clădire poartă amprenta stilului baroc, atât de caracteristic pentru această zonă la începutul secolului al XIX-lea. Forma semicirculară a altarului se regăsește la ferestrele bisericii și ale turnului cu două etaje. Turnul urmează același stil arhitectonic, conferind prin verticalitatea sa dominantă o fizionomie tipică satului.
Interiorul bisericii se distinge prin iconostasul de o frumusețe deosebită, cu valoare de patrimoniu, datat din anul 1901, păstrat în forma originală. Un medalion așezat deasupra ușilor împărătești imortalizează numele celui care l-a ridicat: ”Acestu iconostasu s-a construitu în prețul de 3200 corone din care Vasiliu Erdei posesor localu a solvitu 2000 corone er 1200 corone poporului credințiosu la anulu 1901”.
Parohia are casa parohială construită între anii 1968-1970.
Astăzi, satul are 615 locuitori, dintre care 579 sunt de religie ortodoxă, conform recensământului din anul 2012.
Evenimentele importante petrecute în ultimii ani:
-în anul 1998, biserica şi casa parohială au fost renovate în exterior, iar la slujba de binecuvântare a lucrărilor au participat P.S. Justin Sigheteanu si P.S. Dr. Ioan Mihălţan al Oradiei;
-în anul 2000, după lucrarile de renovare interioară şi exterioară, a fost târnosită biserica din Tireac, filie a parohiei Tătăreşti de către P.S. Justin Sigheteanu;
-în anul 2001 P.S. Justinian Chira a slujit Liturghia Arhierească cu prilejul renovării Monumentului Eroilor din centrul satului;
-în anul 2002 luna noiembrie, P.S.Justin Sigheteanu a participat la slujba de înmormântare a Pr. Orha Alexandru care a slujit 16 ani în parohia noastră.
-în 24 august 2008, în urma lucrărilor substanţiale de restaurare (pictură nouă, pardoseală nouă, încalzire centrală prin pardoseală si alte înzestrări) datorate părintelui Sorin Bota, Consiliului Parohial şi credincioşilor şi ajutorului primit de la Secretariatul de Stat pentru Culte şi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor prin D.l Secretar de Stat Nicoară Romeo fiu al satului, P.S. Iustin Sigheteanul a săvârşit Slujba de târnosire şi sfinţire a noii picturi a bisericii.
În luna februarie 2010 părintele Sorin Bota este chemat spre slujirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru credincioșii din orașul Aranjuez, Spania, iar în locul lui, prin voia lui Dumnezeu și binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Iustinian Chira, Arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului este numit preotul Florin Libotean. Sub păstorirea acestui preot s-au marcat următoarele evenimente:
– în data de 23 octombrie 2011 s-au marcat 600 de ani de la prima atestare documenară a localităţii şi a fost lansat volumul „Dicţionar de tătărăştisme„, semnat de col. (r.) Voicu Sichet. La eveniment au participat oficialităţi locale şi judeţene, precum şi reprezentanţi ai unor instituţii de cultură din Satu Mare.
-în data de 19.05 2012 a avut loc ceremonia de reînhumare a osemintelor eroilor căzuţi pe raza localităţii în luptele din 19-22 octombrie 1944. Slujba a fost oficiată de părintele protopop Ioan Socolan, preotul militar Cristian Silaghi şi preotul paroh Florin Libotean, în prezenţa câtorva oficialităţi locale, respectiv primarul comunei Viile Satu Mare, Daniel David, şi consilierii locali Tiberiu Pintea şi Vasile Şichet, precum si a unor localnici printre care şi col (r) Voicu Sichet, fiu al satului, unul din iniţiatorii acestui proiect.
– în data de 27.10.2013 a avut loc sfinţirea Căminului Cultural şi lansarea cărţii „Cântări pentru ultimul drum” scrisă de colonel în rezervă Voicu Sichet, aceasta fiind o culegere de cântări funebre ale regretatului cântăreţ al satului Silaghi Ioan.
-în data de 13.09. 2014 s-au marcat 200 de ani de la ctitoria bisericii şi 70 de ani de la luptele din 19-22 octombrie 1944, când 28 de soldaţi români, cinci soldaţi sovietici şi şapte localnici şi-au dat viaţa pentru eliberarea pământului românesc de sub ocupaţia străină. Această zi de mare sărbătoare a fost încununată de prezenţa Prea Sfinţitului Iustin Sigheteanul care a resfinţit Monumentul Eroilor din centrul localităţii în urma amplelor lucrări de restaurare. Tot cu această ocazie a fost lansată cartea „200 de ani de la zidirea Bisericii din Tătăreşti-Omagiu slujitorilor şi credincioşilor săi” semnată de dr. Viorel Câmpean şi col. (r.) Voicu Sichet, fiu al satului.
-în data de 31 august 2019 a avut loc sfinţirea celor două capele de cimitir, ridicate prin strădania credincioşilor şi a fiilor satului spre slava lui Dumnezeu şi spre pomenirea înaintaşilor noştri. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de către Preafinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul înconjurat de un numeros sobor de preoţi.
Despre preoţii care au slujit în această parohie se ştie din cercetările făcute de fiul satului col. (r.) Voicu Sichet şi din actele parohiale:
-Pr. Ioan Forray, în jurul anului 1741;
-Pr. Ion Bala, 17**-1777*;
-Pr. Alexandru Mozsa, în jurul anului 1796;
-Pr. Demeteriu Şorban, 18**-1814*;
-Pr. Ioan Kovacs, 1814*-1821*;
-Pr. Iosif Hajnal, 1826-1827;
-Pr. Ioan Mădăras, 1827-1857;
-Pr. Mihai Chirilă, 1857-1858;
-Pr. George Leucuţia, 1858-1872;
-Pr. Ioan Erdeli, 1872-1898;
-Pr. Coriolan Ternovan, 1898;
-Pr. Iosif Mihalca, 1898-1899;
-Pr. Iosif Gramma, 1899-1906;
-Pr. Corneliu Ghitta, 1906-1922;
-Pr. Emil Ghitta, 1922-1925;
-Pr.Vasile Basti; 1925-1935;
-Pr. Iosif Cavasi, 1935-1938;
-Pr. Iosif Pantis, 1938 – 1948;
-Pr.Teodor Rusu, 1948 – 1953;
-Pr. Andrei Pop, 1953 – 1979;
-Pr. Alexandru Orha, 1979 – 1995;
-Pr. Sorin Bota, 18.11.1995-31.01.2010;
-Pr. Florin Libotean, 01.02.2010-până azi.
Filia Tireac, Parohia Ortodoxă Română Tătăreşti
Această localitate, situată în partea centrală a judeţului Satu Mare, intră în componenţa comunei Viile Satu Mare situându-se la 2 km de satul Tătăreşti.
Localitatea este o aşezare relativ tânără. Primele familii care se stabilesc aici în jurul anului 1920 şi îşi vor construi casele pe proprietatea moşierului Terek, fiind argaţi pe moşia acestuia, ei fiind aduşi din zona Codrului. Prima casă din această aşezare a aparţinut lui Mihai Bumb, îngrijitor la porcii boierului Terek. Numele localităţii este dat de localnici prin romanizarea numelui Terek, moşierul pe domeniul căruia lucrau. Prin anul 1933 localitatea are un număr de 33 de familii pentru care se construieşte o biserică şi o şcoală în anul 1935, pe vremea pastoraţiei preotului Iosif Cavaşi. Aceasta s-a construit din piatră şi cărămidă, fiind acoperită cu ţiglă, iar în anul 1980 se construieşte şi turnul bisericii. Ea poartă hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir”.
Din punct de vedere administrativ-bisericesc, filia Tireac a fost deservită întotdeauna de parohia Tătăreşti. În prezent, satul este foarte îmbătrânit, el numărând doar 30 de familii.
În anul 2000, în urma lucrărilor de renovare interioară şi exterioară, datorate părintelui Sorin Bota, P.S. Justin Sigheteanu a săvârşit slujba de târnosire a bisericii, iar în anul 2011 preotul Florin Libotean se îngrijeşte de refacerea gardului din curtea bisericii şi schimbarea geamurilor cu geamuri termopan.
În anul 2019 se încep ample lucrări de întreţinere, prin schimbarea acoperişului, turnarea unei şape în interior în locul vechilor podele, reorganizarea Sfântului Altar prin mărirea acestuia, refacerea Sfintei Mese şi a proscomidiarului.
