Descriere
Istoria localitatii Odoreu se pierde în trecutul îndepartat, firul istoriei ducând pâna la dacii liberi din afara granitelor Imperiului Roman.
Viata locuitorilor din localitatea Odoreu, majoritatea români, deveniti iobagi, era strâns legata de cetatea voivodului român Menumorut, numita castrum Zotmar de pe malul râului Somes, care cetate, cu teritoriul aferent, a ajuns,apoi, în stapânirea regilor Ungariei si a marilor mosieri si nobili ca administratori ai acestor teritorii.
Împrejurul zidurilor acestei mari cetati a Satmarului s-au înjghebat asezari boieresti, conace sau „curti” numite „dvor”-curte (în slavona) de unde „udvar”-curte (în maghiara) si apoi românescul Odoreu.
Prima atestare documentara a localitatii Odoreu dateaza din anul 1169, într-un document de danie a regelui maghiar Stefan al III-lea apoi în alte documente din anii 1216, 1335, 1382, etc, localitatea apartinând în decursul anilor mai multor mosieri maghiari, fie ca proprietari sau ca arendasi ai pamântului luate de la românii care astfel au ajuns în stare de iobagie, acesti mosieri au fost grofii Bathory, Bethlen, Rakocsi, Teleki, Wesselemy, s.a..
Asupra localitatii Odoreu si a locuitorilor sai, în majoritate români, s-au abatut în decursul veacurilor mai multe calamnitati si nenorociri ca: inundatii din partea râului Somes, incendii:1880 si 1907, epidemii, invazii: tatarii 1241, corvozi istovitoare pentru „cetate”si pentru mosieri.
Cu toate grelele încercari ce s-au abatut peste populatia româneasca din localitatea Odoreu si nu numai de aici, sentimentul si constinta româneasca au ramas vii, populatia româneasca de pe aceste meleaguri aratându-se sensibila si receptiva la marile evenimente ale maselor românesti din anii:1784,1848,1918 etc.
Momentele de grea încercare pentru populatia româneasca din localitatea Odoreu si din împrejurimi nu s-au manifestat numai pe plan material ci si pe plan spiritual, religios.
Multa durere si mare framântare în sufletele credinciosilor, apartinând cultului greco catolic, deci uniti cu Roma papala, a produs actiunea perfida, din anul 1912 ca sa amintim numai de cea mai recenta de ” dislocare” a unui numar de 83 de parohii cu 7225 de suflete de la Eparhiile Gherla si Oradea si alipirii lor episcopiei maghiare de la Haidudorog (Ungaria) cu scopul evident de a rupe unitatea româneasca de a o deznationaliza prin introducerea limbii maghiare în biserici si în scolile confesionale românesti.
Pentru ai face pe români sa înteleaga marea primejdie, marele patrioe si preot român dr. Vasile Lucaciu, la 2 septembrie 1912, la invitatia preotului paroh Victor Anderco, a tinut un înflacarat discurs în prezenta subprefectului si a jandarmilor unguri.
Anul 1918 a fost pentru poporul român anul marilor impliniri a nazuintelor de veacuri. Reîntregirea Patriei prin refacerea unitatii teritoriale a tuturor provinciilor românesti. Mai ramânea un mare deziderat: refacerea unitatii religioase. Acest lucru s-a înfaptuit prin voia lui Dumnezeu si prin dorinta de unire cu Biserica Mama Ortodoxa în anul 1948.
În Parohia Odoreu, revenirea în sânul Bisericii Ortodoxe s-a facut în mod pasnic, firesc, preotul paroh Dumitru Bandiciu, pe care evenimentul reîntregirii Bisericii la gasit în mijlocul credinciosilor sai, si-a continuat mai departe activitatea sa pastorala.
Biserica – locas de închinare si centru al vietii spiritual -religioase, nu a lipsit niciodata din mijlocul poporului român.
Biserica parohiala din Odoreu, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, este situata în centrul comunei, lânga soseaua principala care leaga municipiul Satu Mare de Baia Mare prin localitatea Mediesu Aurit. Biserica a fost construita între anii 1818-1823, în timpul pastoratiei preotului paroh Simon Stefan (1816-1828), este din caramida pe fundatie de piatra, în plan dreptungiular, 11/23m, cu plafon orizontal din grinzi si scânduri, cu altarul – absida semicirculara spre est.
Turnul situat deasupra intrarii principale a fost terminat în anul 1880 conform inscriptiei de deasupra intrarii principale, în timpul pastoratiei preotului Ioan Pop (1845-1888).
În turnul bisericii initial au existat patru clopote, doua mari si doua mici dintre care trei clopote au fost scoase si duse în timpul primului razboi mondial. În prezent în turn sunt trei clopote.
Biserica, în decursul timpului, a fost supusa mai multor lucrari de reparare si împodobire. Mentionam cele mai importante: Iconostas si Amvon din lemn cu icoane pictate pe lemn si pe tabla în timpul pastoratiei pr. Vasile Anderco (1910), electrificarea bisericii – pr.Vasile Jude (1950-1966). În timpul pastoratiei aceluiasi preot s-au construit si bisericile din filiile Martinesti (1956) si Cucu (1957) si s-au pus banci de stejar în biserica parohiala din Odoreu si în biserica filiei Berindan.
În timpul pastoratiei preotului Dragomir Gheorghe (1967-2001) s-au facut deasemenea o serie de lucrari importante: s-au adus doua clopote noi (de 500 si 400 de kilograme), s-a realizat pictura interioara în fresca (1989) pictor Gheorghe Bondoc, a fost retencuita biserica exterior si data în terasit (1989), s-a consruit casa parohiala (1972) pe locul casei parohiale vechi (1823), s-a construit o capela în cimitir cu o arhitectura deosebita si ctitorita de credinciosul Heres Valentin (1994) si multe altele.
Actual preot paroh al parohiei Odoreu este Meghisan Flaviu (2001-) care îsi propune sa continue opera înaintasilor săi.