parohie


Parohia Lipău

Preot Paroh, Șereș Dănuț
Telefon: 0760.298.027
E-mail: danut.seres@yahoo.com

Cod Produs: 29 Categorie:

Descriere

A. Istoricul comunităţii parohiale
Hramul: ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Protopopiatul Satu Mare
Ca poziţie geografică, satul Lipău este situat pe malul stâng al râului Someş, la 20 km în amonte de oraşul Satu Mare şi este străbătut de drumul judeţean (DJ 193) care leagă satele din această zona (Pomi, Roşiori, Valea Vinului, Cărăşeu, Culciu Mare etc.) de Satu Mare. Poziţionarea geografică a localităţii este următoarea: la est – Valea Vinului, sud est Măriuş, Sud – Sâi, vest Cărăşeu, nord –râul Someş prin care se desparte de localitatea Lunca Apei. Localitatea este situată în sud-estul municipiului Satu Mare. Actualmente localitatea Lipău aparţine administrativ comunei Culciu, alături de satele Apateu, Corod, Culciu Mic, Culciu Mare şi Cărăşeu. Până în jurul anului 1960 centrul de comună se afla la Cărăşeu. Atestarea documentară a localităţii, pe vatra ei actuală, o găsim în secolul al XVII-lea, fiind o comunitate bine organizată chiar şi religios, în 1650 existând o biserică de lemn. Aceasta este a treia vatră a satului. În cursul secolului al XVI-lea vatra satului s-a mutat de două ori.
a) prima dată, localitatea a fost aşezată în locul numit „Buciumi” în apropiere de Cărăşeu. Cele patruzeci de familii trăiau în colibe. Motivul plecării de aici au fost neînţelegerile cu cei din Cărăşeu, ajungându-se la crimă. Se spune că, într-o zi de Crăciun, la locul lor de rugăciune au găsit un câine mort, aruncat de un maghiar din Cărăşeu. Cazul a fost adus la cunoştinţa domnului Lonai, dregător de frunte din Medieşu Aurit, proprietarul pământului din această zonă. Lonai a decis că pentru profanarea locului de rugăciune făptaşul este vrednic de moarte. Autorul a fost prins şi ucis. În schimb, au urmat asupriri şi mai mari din partea maghiarilor din Cărăşeu.
b) cele patruzeci de familii de români s-au mutat în locul numit “Pusta” în apropierea satului Măriuş. Din cauza curuţilor, care le furau vitele, oamenii au părăsit locul şi s-au aşezat în locul actual.
În decursul timpului şi numele localităţii s-a schimbat, în secolul al XVII-lea numindu-se “Lipoveni”. Dominaţia maghiară din secolul al XIX-lea a adus prima schimbare numindu-se “Lipou” după cum reiese din matricolele parohiale existente, limba în care au fost scrise fiind maghiara. Abia din 1850 a fost folosită din nou limba română. Actuala denumire este folosită în acte după primul război mondial. (1)
Pentru Lipău, prima atestare documentară este în anul 1409, cu numele de „Lipo”. (2)
O altp menţiune importantă este aceea din 1446, în care Maroth Laszlo este acuzat că a ocupat prin forţă, după sărbătoarea Sfintei Dorottya, în Lipăul de Jos, domeniile Monyaros, Nyelesnyarm Lythwarcz şi Dyoswerdw, împreună cu pădurile. Acuzatul a mutat 24 de iobagi şi pe preotul lor de pe aceste domenii pe moşia sa. Maroth Laszlo a fost dat în judecată de fraţii Lyppoi Laszlo, Andraş şi Iştvan. Prin această menţiune aflăm că satul Lipăul de Jos (ceea ce înseamnă că exista atunci şi Lipăul de Sus, fapt frecvent în acea perioadă) era destul de numeros (24 iobagi cu familile lor) şi mai important că aveau preot. Aveau, aşadar, organizare bisericească cu preot – mai rar menţionat în acea perioadă în comunităţile din jur. De bună seamă ca în 1446 ioabagii români cu preotul lor erau creştini ortodocşi. (3) Procesul continuă, iar 13 iulie 1448, Iancu de Hunedoara (voievod al Transilvaniei şi guvernator al Ungariei) decide stabilirea adevărului şi în urma investigaţiilor se constată că moşiile ocupate (printre care şi Lipău) sunt de drept a familiei Maroth. (4)
După un lung șir de procese și schimbări de nobili proprietari maghiari, în 1700 devine proprietar un nobil român: Ștefan Stan de Săpânța. (5) Se păstrează cavoul familiei nobilului respectiv în curtea actualei biserici din Lipău, unde a fost înmormântat primul membru al familiei în 1732, iar ultimul membru în 1956. (6)
Între 1703-1711 în Transilvania a fost răscoala antihabsburgică, condusă de Francisc Rákóczi II. Oștenii lui – „curuți” – au rechiziționat vitele lipoanilor pentru nevoile lor. În perioada de timp imediat următoare (după 1715) vatra Lipăului s-a mutat din „pust㔠(teren învecinat cu Bicău, Măriuș și Crucișor) în actualul amplasament. (7)
Locuitorii satului Lipău sunt toți de naționalitate română în jur de 500 de suflete. În ceea ce privește apartenența religioasă a locuitorilor constatăm următoarele:
a) pâna în anul 1700 românii au fost ortodocși
b) între 1700 –- 1948 majoritatea românilor erau greco-catolici
c) după 1948 majoritatea erau ortodocși
d) după 1989 la reînființarea Bisericii greco – catolice s-au declarat greco-catolici 43 de persoane, dar ulterior majoritatea și-au declinat declarațiile.
Într-o statistică din anul 1936 comunitatea religioasă din Lipău avea următoarea componentă:– greco-catolici 831 suflete, romano-catolici 4, ortodocși 1, calvini 14, luterani 1, izraeliți 22. Pentru anul 2006 avem următoarea statistică: ortodocși 483, greco-catolici 3, penticostali 7. La aceștia se adaugă rromi – 30 suflete care se declară ortodocși. (8)
B. Istoricul bisericii parohiale
Existența în 1650 a unei biserici, care nu putea fi decât ortodoxă, este consemnată de șematismul de Maramureș pe anul 1936. Același șematism datează înființarea parohiei doar pentru anul 1735. În anul 1832 episcopul Samuil Vulcan a făcut o lungă vizită canonică în comitatul Satu Mare, iar printre parohiile vizitate se afla și Lipăul. (9)
Biserica de lemn avea opt stânjeni lungime, iar trei stânjeni lățimea (16 / 6 m) (10) și avea hramul „Sfinții Arhangheli” și era “pe drept cuvânt neîncăpătoare”. Iconostasul era pictat “cuviincios” iar în afară de două strane, alte scaune nu erau în biserică. Sfânta Masă era din piatră și potrivit tradiției locale, ea se află și acum în curtea bisericii.
Actualul locaș de cult a fost construit până în anul 1836, prin contribuția credincioșilor. O mare parte din cheltuieli a fost suportată de familia Stan. Într-o scurtă cronică parohială făcută de preotul Georgiu Sălăgian în 4 mai 1925 se menționează că din lemnul rezultat din demolarea vechii biserici s-a făcut gard în jurul bisericii. Acesta fiind înlocuit cu gard din plăci de beton în anul 1983. Multă vreme s-a considerat că grindina care a nimicit recolta anului 1836 este o pedeapsă pentru demolarea vechii biserici. Biserica a fost dotată cu iconostas conform canoanelor Bisericii Ortodoxe. Biserica a fost zugrăvită, dar erau și medalioane pictate. Numele constructorilor, respectiv al pictorilor iconostasului și a medalioanelor nu se cunoaște. Se pare, însă, că totul a fost realizat în decursul secolului al XIX-–lea. O caracteristică a fațadei bisericii din Lipău este prezența celor două nișe, de o parte și de alta a intrării principale. În aceste nișe, inițial, bărbații își lăsau pălăriile în timpul slujbei. (11)
Biserica a fost electificată în anul 1963 și ulterior zugrăvită. În anul 1926 biserica a fost acoperită cu tinichea, iar în anul 1993 tinicheaua a fost vopsită. Acoperișul a rezistat până în anul 2005, când tinicheaua a fost înlocuită, rămânând din cea veche doar pe turnul bisericii. În turnul bisericii sunt instalate două clopote. În 1982 biserica a fost tencuită în exterior, deodată cu noua casă parohială, construită între 1974 -– 1977. Între anii 1987 -– 1989 biserica a fost împodobită cu o nouă pictură în ulei de către Gavra Vasile și Pop Marcel ucenici și pictorului bisericesc Emanuel Bandu. În anul 1990 s-au făcut reparații la soclul bisericii, făcându-se și trotuarul în jurul ei. În anul 2000 s-a realizat pridvorul bisericii, iar în anul 2001 s-a betonat curtea din fața ei si s-au confecționat porți noi. În anul 2006 s-a înlocuit o parte din dușumeaua din biserică (culoarul dintre bănci, soleea și altarul) cu gresie. Tot în 2006 s-a început construcția unei capele în cimitir. Toate lucrările s-au făcut din contribuția credincioșilor și a fiilor satului. (12)
În anul 2010 parohia Lipău i se încredințează preotului Iederan Ioan, transferat de la parohia Apateu. Dintre realizările preotului Iederan Ioan amintim:
– 2010 – introducerea încălzirii centrale în biserică
– 2011 – drenaj exterior la biserică, construcție altar de vară
– 2012 – extinderea curții bisericii cu 200 mp
– 2013-2014 – construirea și pictarea unui pridvor mare la intrarea principală a bisericii, construirea unui pridvor lateral, renovarea exteriorului bisericii, schimbarea geamurilor, restaurarea parțială a pictorii interioare și a iconostasului, reorganizarea Sfântului Altar, achiziția a 2 candelabre.
– 2015 – construirea în curtea bisericii mari a unei bisericuțe de lemn unde copiii participanți la orele de cateheză își expun icoanele pictate pe sticlă în cadrul cercului de pictură sub îndrumarea Pr. Iederan Ioan. Tot în 2015 s-a construit un lumânărar. În perimetrul curții bisericii s-a construit o terasă de 250 mp, utilizată la evenimentele parohiei (hram, pomeni, activități catehetice etc.)
Duminica 10 mai 2015, P.S. Iustin Sigheteanul înconjurat de un număr de 43 de preoți a binecuvântat lucrările efectuate în timpul păstoriri preotului Iederan Ioan. (13)
Cu ajutorul matricolelor parohiale și a altor înscrisuri, o parte existentă și astăzi în arhiva parohiei, s-a putut reconstitui șirul preoților slujitori la biserica din Lipău:
Preot Vasiliu Vajda semnează matricolele în 1853-1864
Preot Barbulu Chiriacu (1864-1885), Preot Alexandru Nuciu (1885-1905). Între 1905-1909 matricolele sunt semnate de preoți care nu erau aici parohi. Printre ei amintim:
Preot Demetriu Mureșan –“ceremonialul”– episcopiei de Oradea.
Preot Traian Mihalca în anul 1907 capelan la Vășad.
Preot Antoniu Gitta – protopopul Someșului a cărui semnatură o întâlnim între anii 1901 -– 1909 alături de a preoților slujitori.
Preot Gheorgiu Sălăjianu 1909 – 1928.
Preot Gheorghe Pintea 1929 –- 1935 decembrie.
Preot Vasile Chira 1936 martie – 1943 martie.
Preot Florian Sabău iunie 1943 – 1949.
În a doua jumătate a anului 1949 matricolele nu s-au completat. Preot Florian Sabău a renunțat să treacă la ortodoxie și săvârșea servicii religioase clandestine.
Preot Ioan Muntean – ianuarie 1950 – iulie 1966.
Preot Emil Pintea semnează matricolele între august 1966 – martie 1967 el fiind preot la Cărășeu.
Preot Aurel Cotuțiu aprilie 1967 – ianuarie 1988.
Preot Petru Sabo iunie 1988 -2010
Preot Ioan Iederan 01.08.2010 – 01.11.2020. (14)
Preot Șereș Dănuț 01.11.2020 – prezent.

În vara anului 2022 biserica a fost restaurata în exterior deoarece pereții au fost afectați de igrasia care s-a retras în urma drenajului. S-a vopsit tabla de pe turn și navă, aceea care a fost deteriorata a fost înlocuită cu una nouă. Pereții eu fost dați jos pana la cărămidă iar apoi au fost tencuiți cu materiale speciale în cele din urma s-a aplicat noul strat de vopse. În interiorul Bisericii toate covoarele din altar și solee au fost înlocuite cu mocheta specială pentru biserici, iar pe mijloc s-a achiziționat o traversa cu vulturii bicefali. În toamna anului 2022 s a turnat trotuarul în jurul bisericii dar și în toată curtea. Biserica a mai fost înzestrată și cu mai multe obiecte de cult noi necesare sfintelor slujbe.
Casa parohială : în anul 2020 luna noiembrie s a schimbat tot parchetul în casa. În anul 2021 s au schimbat geamurile, iar lângă casa s a zidit o anexa unde s a montat centrala termica!

Data de 6 noiembrie 2022 va fi o altă bornă importantă viața parohiei noastre pentru că P.S. Timotei Sătmăreanul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului a sfințit și binecuvântat toată strădania noastră din ultimii ani.

Biserica are plan dreptunghiular cu dimensiunile 38 m / 10 m. Absida altarului este semicirculară decro?ată. Naosul este acoperit cu o boltă aplatizată. Pe latura vestică a bisericii este situat turnul clopotniță angajat, a cărui șarpantă este în formă de bulb. (15)
C. Cimitirul
Se situează pe partea dreapta a drumului județean 193 la ieșirea din localitatea Lipău, la o distanță de 1500 m de biserica. (16)
E. Profilul actual al parohiei
În prezent parohia are un număr de 470 credincioși.

Surse bibliografice:
1. Alin Pop, Lipău la șase secole de atestare, Ed. Citadela, Satu Mare, 2009, pag. 20;
2. Daniela Bălu, Szöcs Peter Levente, Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2008, p. 79;
3. www.protopopiatulsatumare.ro
4. www.episcopiammsm.ro
5. Document de sfințire, mai 2015, Lipău
6. Imagini pentru documentare