Descriere
A. Istoricul comunității parohiale
Hramul: Sfântul Vasile cel Mare, Protopopiatul Satu Mare
Pe malul stâng al Someșului, între localitățile Ardusat și Pomi de-a lungul șoselei ce leagă orașele Satu Mare și Baia Mare se află localitatea Borlești, cu un relief de câmpie în partea nord-estică – Lunca Someșului – și un relief deluros în partea nord-vestică unde se întind pădurile de stejar ale Codrului.
Localitatea se află la limita județului Satu Mare făcând vecinătate cu județul Maramureș.
Din punct de vedere administrativ satul Borlești aparține de comuna Pomi. (1)
Numele acestei așezări are proveniență incertă. Românii i-au spus întotdeauna Borlești iar nomenclatura maghiară Barlafalu. Unii istorici maghiari spun că localitatea ar fi luat ființă prin anul 1446 dar se pare că satul ar fi existat înainte de această dată pentru că din unele documente istorice se atestă faptul că la anul 1634 Borleștiul era voievodat de care aparțineau localitățile: Bârsăul de Câmp, Bârsăul de Pădure, Buzești, Sârbi, Săliștea, Crucișor și Moara Borșii. (2)
La început locuitorii de aici au fost toți români. După anul 1700 respectiv de la 1717 până în 1726 în urma evenimentelor politice care încorporează Banatul și Oltenia în Imperiul Habsburgilor prin pacea de la Passarowitz (1718) începe colonizarea germanilor în Banat dar și în anumite localități din Nordul Transilvaniei.
Așa apar și la Borlești coloniști germani de religie romano-catolica, plasați în această localitate între cele două sate care de altfel alcătuiau Borleștiul: Borleștiul propriu zis și Bicăul de Câmp.
Cele două localități nu erau la început așezate pe lângă șoseaua de azi. Nemții au fost plasați în centru și treptat românii și-au construit case lângă șosea. (3)
B. Istoricul bisericii parohiale
La început cele două localități (Borleștiul propriu zis și Bicăul de Câmp) aveau fiecare biserici de lemn care au dispărut după anul 1717. Contopirea celor două sate s-a realizat la anul 1835 când aveau un singur preot cu numele Ștefan Pataky.
După dispariția celor două biserici de lemn nu se știe unde au slujit, iar în anul 1847 la 27 mai s-a pus piatra de temelie pentru actuala biserică. A fost zidită între anii 1847-1855 din cărămidă și piatră sub îndrumarea preotului Katoca Vasile, în stil bizantin necunoscându-se cine a fost arhitectul sau constructorii.
Hramul bisericii este Sfântul Vasile cel Mare, probabil la dorința preotului.
În anul 1909 biserica a fost renovată de către meșterii Toth Albert și Sabo Ștefan în timpul păstoriri preotului Gheorghe Șuta ocazie cu care s-a făcut și sfințirea ei. În anul 1924 când păstorea Pr.Vasile Barbul s-a făcut o nouă renovare de data aceasta lucrarea a durat aproape un an și a costat 280.000 lei. La 9 august 1928 a fost resfințită de P.S.Dr. Valeriu Frențiu al Oradiei.
În anul 1931 Parohia a trecut sub administrarea Eparhiei Maramureșului, Eparhie nou înființată, iar la anul 1948 trece din nou sub jurisdicția Eparhiei de Oradea.
Biserica are trei clopote așezate într-o clopotniță lateral de Biserica. Unul este de 450 kg, al doilea este de 500 kg (fabicat în Viena la anul 1877), iar al treilea are 300 kg. (4)
În anul 1955 s-a renovat acoperișul bisericii, care a costat 15.800. lei. În 1968 s-a refăcut și restaurat pictura interioară și iconostasul pentru suma de 35.000. Biserica nu are obiecte de mare valoare istorică afară de câteva cărți de cult. (5)
Biserica are plan dreptunghiular cu dimensiunile 18,5 m / 8 m. Absida altarului este semicirculară decro?ată. Naosul este acoperit cu o boltă aplatizată. Pe latura vestica a bisericii este situat turnul clopotniță angajat, a cărui șarpantă este în forma de bulb.
Șirul preoților parohi:
Marina Efrem (1784-1810); Pop Vasile (1810-1814), Cuc Ioan (1814-1818), Pop Ioan (1818-1834), Lauran Miron (1834-1835), Pataky Ștefan (1835-1840), Maior Nicolau (1840-1846), Katoca Vasile (1846-1888), Katoca Sigismund (1888-1896), Ciceronescu Ioan (1896-1904), George Șuta (1904-1915), Coriolan Ternovan (1915-1923), Vasile Barbul (1923-1948), Filip Glodan (1948-1984), Baltă Petru (1984-1996), Țineghe Moise (1996-1998), Peteri Cristian (1998-1.02.2011), Dragomir Ovidiu (01.03.2011 prezent). (6)
In anul 2011 in luna mai s-a sfintit Capela de la cimitir de catre Parintele Protoiereu Socolan Ioan. Incepand cu aceasta data capela este utilizata pentru savarsirea slujbelor de inmormantare, din cadrul comunitatii. In anul urmator s-a reusit alimentarea cu energie electrica a capelei precum si imprejmuirea cimitirului cu gard metalic, si fundatie de beton.
In anul 2014 s-a refacut partea de draperie a picturii din Sfantul Altar, aceasta lucrare a fost necesara din cauza degradarii, tot in acest an s-a asfaltat parcarea din fata bisericii.
In anul 2017 s-a consolidat sistemul de sustinere a celor trei clopote si s-au automatizat .
In anul 2018 intratarea in Sfanta Biserica s-a infrumusetat prin schimbarea usilor vechi, cu altele din lemn de stejar sculptat avand insertie de fier. Aceasta lucrare de sculptare a fost efectuata la Targu Lapus.
In anul 2019 a fost necesar inlocuirea geamurilor cu altele noi, astfel geamurile au fost schimbate. Tot in acest an, soclul din fata bisericii a fost renovat iar noul soclu a fost placat cu piatra.
C. Cimitirul
Este la o distanță de 150 m în spatele bisericii pe o stradă laterală de la șoseaua spre Aciua.
E. Profilul actual al parohiei
În prezent parohia are un număr de 574 credincioși.
Surse bibliografice:
www.episcopiammsm.ro
Pr. Filip Glodan Istoricul Parohiei Ortodoxe Române Borlești, Borlești, 1973
Imagini pentru documentare
