Descriere
A. Istoricul comunității parohiale
Hramul: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Protopopiatul Satu Mare
Satul Bicău a luat ființă în secolul al IV-lea, după unele documente la sfârșitul acestui secol, iar după alte documente prin anul 1438-1439, după răscoala de la Bobâlna, când după înfrângerea răsculaților, începând reprimarea lor sângeroasă și pentru a scăpa de moarte se refugiază mulți în aceste părți ale Codrului, în județul Satu Mare. Mulți dintre cetățenii de azi mai poartă numele celor pe care-i găsim la Bobâlna de exemplu: Petric, Mic, Raț, etc. Cei refugiați aici erau iobagi, care au părăsit domeniile latifundiarilor și s-au așezat pe un teritoriu la o distanță de circa un kilometru de locurile pe care este situat astăzi acest sat.
Localnicii spun că numele localității a luat ființă în urma unei întâmplări foarte interesante. Se spune că cei refugiați aici au adus cu ei mulți cai. Între refugiați era și un fiu de preot. Caii pășteau prin pădure împiedicați. La piedicile de la picioarele cailor, ungurii le spuneau biko, de unde românii au preluat termenul de bicauă. O bandă de hoți au furat o parte din cai, însă au fost prinși. Localnicii i-au pedepsit bătându-i cu acele lanțuri care erau destinate împiedicării cailor după care i-au schingiuit mai multe zile. Vestea acestor fapte s-a răspândit repede și până departe, astfel că localitatea a fost denumită Bicău amintindu-se astfel de acele lanțuri.
Satul este așezat în partea dreaptă a șoselei ce leagă orașele Satu Mare de Baia Mare, fiind înconjurat de comuna Pomi de care și aparține administrativ, de satele: Borlești, Crucișor, Iegheriște, Poiana Codrului. Din punct de vedere geografic relieful este deluros, mai bine zis o așezare de coline și câmpie având în vecinătate, la o distanță de aproximativ 2 km râul Someș.
Satul, la început a fost foarte răsfirat, după grupări de familii după care și-au luat numele și locurile respective. Găsim astfel nouă denumiri după cum urmează:
1. Mijlocașu sau partea de mijloc a satului unde au fost zidite prima biserică și prima școală. La început aici au fost 5-6 familii care au despădurit locul ca să-și creeze condiții de gospodărie. Școala și biserica de atunci erau pe o suprafață de circa 20 ari. În jurul bisericii a luat naștere cimitirul. Biserica veche de lemn, din spusele oamenilor, nu se știe când a fost construită dar în anul 1876, în urma unui incendiu aceasta a ars împreună cu clădirea școlii. În anul 1880 a fost construită actuala biserică însă la o distanță de 600 m de locul celei vechi. Construcția acestei biserici a fost finalizată abia în anul 1890, sub pastorația preotului Lazăr Erne, în actele latine apărând cu numele Lazarus Ernes. Matricolele înregistrează nume de preoți încă din anul 1812, ceea ce înseamnă că a existat o activitate pastorală ortodoxă intensă. În anul 1936 parohia aparținea de protopopiatul Seini, aflat la o distanță de aproximativ 10 km și avea 433 de suflete de religie greco-catolică. În parohie a ființat încă din anul 1925 o Asociație Mariană cu un numar de 67 de membri, cultul Preasfintei Inimi din anul 1929 cu un număr de 87 de membri și AGRU din anul 1931 cu un număr de 280 de membri. Această situație a durat până în anul 1948. Conform recensământului din anul 1970, comuna Pomi care cuprinde satele Pomi, Bicău, Aciua și Borlești avea o populatie de 3751 de locuitori, satul Bicău reprezentând un procent de 10,4%. Natalitatea este foarte scăzută în această localitate, una dintre cauze fiind influența modernismului și mai ales a sistemului nemțesc de a avea un singur copil sau cel mult doi;
2. Căpetenii, formează a doua parte a satului denumiți astfel deoarece aceștia se situau la capătul satului;
3. Delenii, sunt denumiți localnicii și partea de sat aflată pe o ridicătură mai înaltă decât centrul satului. Locul este bogat în tufișuri de măcieș, trandafiri sălbatici cu flori roșii. Acești arbuști au apărut în urma defrișării pădurilor;
4. Moșteni, denumită astfel pentru că aici s-a dat o bătălie mare prin înrudiri și prin procese de moștenire;
5. Fernenii, i se spune așa după numele familiilor care au locuit în partea de apus a centrului satului și care au purtat numele de Fernea;
6. Floricenii poartă numele după familia cu numele Florida, dar se spune că este partea Floricenilor și nu Floridenilor cum ar fi firesc. Despre locuitorii acestei părți a satului se spune că erau foarte religioși și foarte darnici, însă ramura lor s-a stins cu desăvârșire;
7. Valea frăsinelului, este partea care a primit denumirea după marea pădure de frasini care se găsea în acest loc. Este o parte a satului foarte sărăcăcioasă unde nu s-a înjghebat nicio gospodărie rămânând doar loc de pășune;
8. Vălenii, este partea așezată între două dealuri pe o vale care a secat. Pe aici trece drumul care face legătura dintre sat și drumul județean. Localnicii din această parte a satului s-au adunat aici mult mai târziu de la înființarea așezării, retrăgându-se în apropierea drumului principal. Și această parte a satului este sărăcăcioasă;
9. Ursoiul, este partea mai nou a satului. O parte din marea pădure a codrului din această regiune a fost expropiată și dată sătenilor. Aici oamenii au muncit cu multă tragere de inima, au defrișat pădurea și și-au construit gospodării. Locul era renumit pentru faptul că aici se găseau mulți urși care atacau animalele localnicilor. Pentru îndepărtarea lor s-a hotărât defrișarea acestei părți.
Printre dealurile pe care este așezată localitatea Bicău șerpuiesc șase pâraie care se unesc într-unul singur, care mai apoi se scurge în valea Someșului. (1)
B. Biserica parohială
Revenind la problema bisericii amintim că de-a lungul anilor s-au făcut mai multe reparații. În anul 1933 preotul Radu Florian a întreprins câteva reparații. Între anii 1964-1970 preotul Filip Crăciun, preot celib dar foarte devotat, și-a dăruit aproape în întregime salariul pentru reparații ca zugrăveli, auriri, vopsiri, interioare și exterioare, unele făcându-le personal. Tot în timpul său a fost electrificată biserica și a fost înzestrată cu foarte multe podoabe și cu cele necesare cultului.
Despre activitatea preoților care au servit aici îi putem aminti pe următorii:
între anii 1833-1834, a servit pr. Gheorghe Bran (1834-1835), pr. Ioan Viteazu (1836-1839), pr. Vasile Novac (1840-1845), pr. Vasile Cotocea (1846-1861), pr. Ciprian Barbarie (1880-1890), pr. Lazăr Erne (1890-1897), pr. Aurel Popovici (1897-1910), pr. Victor Cistru (1911-1918), pr. Izidor Silaghi (1918-1919), pr. Gheorghe Goia (1920-1923), pr. Sabin Ghera (1923-1924), pr. Brâncoveanu Alexandru (1925-1938), pr. Florian Radu (1938-1939), pr. Isidor Ghiurcă (1939-1941), pr. Munteanu Mihai (1941-1959), pr. Jula Gheorghe (1959-1963), pr. Radu Vasile (1964-1972), pr. Filip Crăciun (1973-1979), pr. Iosif Grozav (1979-2005), pr. Gheorghe Halmi (2005-2006), Pr. Miclăuș Bogdan (2006-2008), Pr. Bozga Nicolae (2009-01.06.2018), Pr. Câcău Mircea Alexandru (01.07.2018 – 01.09.2021, Pr. Coroian Nicolae 01.11.2021 – prezent). În anul 1841 a fost zidită o casă parohială din cărămidă de pământ nearsă și un edificiu școlar din lemn în 1900. În 1955 sub administrația pr. Jula casa a fost demolată, construindu-se o altă casă tot atunci care a fost renovată sub pr. Filip Crăciun. În 1969 s-a zidit o școală nouă și un cămin cultural.
Astazi, în 2006, satul Bicău numără 60 de familii, aproximativ 110 persoane din care mai mult de jumătate sunt persoane văduve. Fiii satului sunt plecați fiind angajați fie în municipiul Baia Mare, fie în Satu-Mare, venind acasă la părinți doar la sfârșit de săptămână sau la sărbătorile mari. Satul este îmbătrânit. Există un cămin cultural care este folosit mai nou mai mult pentru pomeni. Imaginea poate părea dezolantă însă oamenii sunt credincioși, uniți și dornici de a mai păstra ceea ce a mai rămas de valoare în satul lor, biserica și casa parohială. În ceea ce privește biserica în anul 1976 a fost refăcută pictura în ulei. Iconostasul și tavanul sunt împodobite cu pictură în ulei pe pânză, pe tavan fiind aplicată. După 1990 casa veche parohială a fost dărâmată și a fost zidită o altă casă nouă, sub îndrumarea pr. Gheorghe Halmi care păstorea aici în această perioadă, având 3 camere, 2 holuri, o bucătărie și 2 beciuri. În 2005, începând din luna iulie au început lucrări la casa parohială fiind făcută o baie cu toate cele necesare și a fost introdusă apa. În toamna aceluiași an a fost realizat și sistemul de încălzire la casa parohială fiind montată o centrală pe lemne, cu calorifere din oțel.
Biserica are plan dreptunghiular cu dimensiunile 20 m / 8 m. Absida altarului este semicirculară decroșată. Naosul este acoperit cu bolta aplatizată. Pe latura vestica a bisericii este situat turnul clopotniță angajat, a cărui șarpantă este în forma de piramidă. (2)
C. Cimitirul
În capatul satului la 500 m de biserica.
E. Profilul actual al parohiei
În prezent parohia are un numar de 123 credincioși.
Surse bibliografice:
www.episcopiammsm.ro
Imagini pentru documentare
Hrisov de la sfințirea Bisericii, 14 iulie 2002
