Biserica Veche
Județul Satu Mare este situat în nord-vestul României, în zona frontierei comune cu Ungaria și Ucraina, mai exact în centrul Europei, pe o suprafață de 4418 km2.
Orașul Satu Mare – reședința de județ – deși ridicat la rangul de oraș abia în anul 1230, cetatea de pământ cu numele de ,,Castrum- Zot – Mara,, a fost menționată ca fiind unul din domeniile stăpânite de voievodul Menumorut încă din sec. al X-lea.
Parohia Satu Mare Balta Blondă este așezată în partea de sud-vest a orașului, fiind învecinată cu parohiile Satu Mare „Nașterea Maicii Domnului”, „Sfântul Andrei” și Sătmarel.
Încă de la începuturile ei, parohia care astăzi poartă această denumire, aparținea parohiei Satu Mare 4 până în 1997, când devine parohie de sine stătătoare.
În cadrul parohiei s-au construit de-a lungul timpului două biserici, una mai veche, ridicată în anul 1952 și biserica nouă, a cărei construcție s-a început în anul 1996.
A fost ridicată în anul 1952 de către credincioșii parohiei, puțini la acea vreme, pe un teren de 10 ari, donat de cântărețul din acea vreme, Vălean Petru.
Lucrările de ridicare a bisericii au fost conduse de părintele Bălan Ioan, parohul bisericii, ajutat îndeaproape de credincioșii bisericii.
Lăcașul este ridicat din cărămidă arsă, având o lungime de 9m, lățimea de 5m și înălțimea de 7m, acoperită fiind cu țiglă și prevăzută în față cu un turn mic acoperit cu tablă.
Biserica nu a fost sfințită, dovadă stă faptul că în sfânta masă nu există sfinte moaște. În turnul bisericii a fost pus un clopot primit ca și donație de la credincioșii din localitatea Pișcari, adus de părintele Știru Vasile, care a păstorit și el o vreme în parohie.
Acest clopot în momentul de față este pus în biserica nouă.
Biserica, la început, nu a fost pictată, doar văruită, abia în anul 1978 din relatările credinciosului Nemeș Vasile, fost consilier parohial, a fost pictată de către pictorul Pop Grigore pictura constând în câteva scene din viața Mântuitorului, puse în medalion, iar restul bisericii fiind dată în culoarea maro deschis, pictura care azi este într-o stare foarte deteriorată.
În același an credincioșii parohiei împreună cu preotul au împrejmuit biserica cu gard și au refăcut exteriorul bisericii, deteriorat datorită vremii.
În biserică exista o serie de icoane, însă majoritatea cu tentă greco-catolică.
Din relatările aceluiași credincios aflăm că iconostasul bisericii a fost realizat din lemn de către părintele Dragoș Petru, iar soția Ana a realizat pictura lui.
Preoții care au slujit în această parohie în afara de cei menționați au fost Sabău Mihai, Găvruș Ioan, Știru Vasile, Doboș Ioan, Tincu Alexandru – fostul protopop de Satu Mare, Popa Vasile, actualul protopop de Satu Mare – Socolan Ioan și părintele Răzoreanu Vasile, cel care a început lucrările de ridicare a noii biserici de lângă șosea.
În anul 1990 P.S. JUSTINIAN Chira, nou numit în funcția de episcop al noii Episcopii a Maramureșului și Sătmarului, face o vizită în luna noiembrie la biserică, ca apoi în anul 1995 să vină din nou să pună piatra de temelie a bisericii noi și să sfințească terenul pe care va fi ridicată biserică.
Biserica Nouă
Terenul a fost cumpărat de la Nagy Zoltan, în anul 1994 de către preotul Vasile Răzoreanu, din banii adunați de la credincioșii parohiei, în valoare de 150.000 lei. Astfel că în anul 1996 toamna, curatorii bisericii din acea vreme Lăpuște Ioan, Haraseniuc Ioan, Fanea Ioan, Clipei Vasile, Nagy Emerik, Haraseniuc Mihai, Lăcătuș Ioan și împreună cu credincioșii încep turnarea fundației noii biserici. Femei și bărbăți au muncit câteva zile la săparea șanțurilor și la facerea cofragului pentru a turna fundația.
Anul următor încep din nou lucrările cu zidul pereților până la geamuri. O problemă a parohiei a fost și este lipsa fondurilor bănești, ceea ce a îngreunat de la an la an continuarea lucrărilor.
Anul 1998 este anul în care se face mutarea definitivă cu slujirea în biserica nouă. În ridicarea construcției se ajunge până la cupolă și se improvizează un altar din scânduri pentru a se putea sluji.
Din lipsă de fonduri bănești, din anul 1999 pâna în 2002 s-a stagnat cu construcția noii biserici. Cu anul 2003 se reîncep lucrările cu executarea boltei bisericii și acoperirea ei cu tablă. În anul 2004 se trece la ridicarea turnului din cărămidă, acoperirea cu tablă, tencuirea bisericii în interior și acoperirea semicalotei altarului și a boltei bisericii cu plăci de rigips. Tot în anul 2004 în luna septembrie se introduce curentul electric. Toate aceste lucrări au fost atent coordonate de părintele Vasile Răzoreanu, ajutat îndeaproape de toți curatorii bisericii, dar și de credincioși.
Ajuns la vârsta pensionării, conducerea lucrărilor de finisare a bisericii și de păstorire a credincioșilor au fost preluate de părintele Radu Șimonca, actualul paroh al bisericii. Imediat după instalarea în parohie pe data de 23 ianuarie 2005, de către părintele protopop Alexandru Tincu, în cadrul Sfintei Liturghii, preotul împreuna cu consiliul parohial au început lucrările de finisare a corului, precum și înfrumusețarea bisericii cu o serie de 60 de icoane, 6 prapori noi. De asemenea, s-au achiziționat 3 rânduri de veșminte noi, obiecte bisericești noi, precum și o stație de amplificare cu 2 boxe, toate fiind donate de credincioși.
Înainte de sărbătoarea Învierii Domnului s-a realizat în turnul bisericii un schelet metalic de către firma ,,Antrepriza 22,, sub îndrumarea ing. Oros Ștefan și Botoș Gheorghe, pe care s-au pus cele două clopote, cel vechi de 150 de kg și un altul nou de 250kg, donat de familia Marc Radu din Satu Mare. Spre sfârșitul toamnei s-a realizat și pridvorul bisericii.
În anul 2006 s-au început lucrările de tencuire a exteriorului bisericii, precum și îmbrăcarea ei cu o haină noua. De asemenea, la sugestia părintelui paroh, familia Borota Gheorghe a donat pentru biserică întreaga mobilă din sfântul altar.
Rugăciunile preotului și ale credincioșilor adresate lui Dumnezeu, încununate de ajutorul deosebit al părintelui protopop Ioan Socolan, au facut ca parohia să obțină un ajutor de 20.000 lei, de la Ministerul Culturii si Cultelor, bani pe care consiliul parohial împreună cu preotul au hotărât să-i folosească la continuarea lucrărilor de finisare a exteriorului bisericii și a împrejmuirii cu gard. Deși mică, parohia formată doar din 293 de suflete, 110 familii ortodoxe, acestea au contribuit și contribuie din multul sau puținul lor și după posibilități la ridicarea lăcașului sfânt, nădăjduind că Dumnezeu îi va ajuta să vadă biserica terminată și sfințită.
