Istoria, fiind oglinda dezvoltării societății umane, trebuie reconstituită din cele mai mici părți componente, înscriind în timp și analizând sine ira et studio faptele și întâmplările care formează însăși viața societății. Monografia satului este cronica vieții lui, ajutând la cunoașterea realității vieții românești. Dar pentru alcătuirea unei bune monografii se cere sinceritate și obiectivitate în consemnarea faptelor. Este absolut necesar controlul și verificarea riguroasă a tuturor datelor consemnate în lucrare, precum trebuie făcută și legătura între fenomenele cercetate.
Așadar, comuna Apa este compusă administrativ din satele Apa și Someșeni, fiind așezată în nord-vestul României, la 23o10 longitudine estică și 47o45 latitudine nordică, pe partea dreaptă a râului Someș, aproape la jumătatea distanței dintre Satu Mare și Baia Mare. Se învecinează la est cu orașul Seini, la sud cu râul Someș care desparte localitatea de comuna Valea Vinului, la vest comuna Medieșu Aurit cu satele Iojib și Potău iar la nord satele Medieș Râturi și Orașu Nou Vii. Localitatea este situată pe linia ferată Baia Mare Satu Mare și în imediata apropiere a drumului european E58 din care se desprinde și un drum județean ce trece prin comună spre Satu Mare. Solul acestei localități este format din lunca Someșului și clima este una temperată, cu veri călduroase și ierni blânde, lucru care face ca în zonă să se practice o agricultură de bună calitate în sistem intensiv, această ocupație fiind preponderentă. În ceea ce privește istoria acestei așezări amintim că în anul 1939, cu ocazia săpăturilor unor tranșee de către o unitate militară cantonată în hotarul comunei Apa, au fost descoperite 6 obiecte din bronz, din Epoca Bronzului (săbii, securi de luptă și o brățară, în total 4,178 kg). Aceste obiecte sunt cunoscute sub numele de Depozitul de bronz de la Apa și au fost studiate de către arheologul Dorin Popescu. Despre importanța acestor obiecte care aparțin epocii mijlocii a bronzului se face mențiune și în unele tratate de istorie a României, ca de exemplu Ïstoria României vol. I pag. 115, Bucuresti 1960 și în Istoria Transilvaniei vol I etc.
Localitatea Apa este atestată documentar în anul 1298, făcând parte din localitățile cu vechime mare și se găsea în proprietatea familiei Apai cf. Istoria Transilvaniei vol. I ed. II. Buc. 1963, harta de la pag. 162. Firesc este să se tragă concluzia că numele comunei se trage de la numele de Apai, cu o pronunție apropiată de limba româna și maghiară, fără să aibă vreo legătură cu substantivul comun apa. Faptul că numele de Apan figurează în matricolele parohiei prima data la 18 mai 1846 și de atunci foarte rar, nu este un indiciu care să vină să contrazică această derivație: Apai, Apa. La anul 1414, un document al familiei Megyssy, atestă faptul că localitatea Apa este una din moșiile sale și ca a fost jefuită de cetele feudalilor Drag și Balc din Maramureș. La sfârsitul sec. al XV-lea moșia Apa mai aparținea familiei Megyssy, după cum arată un document din anul 1492, care confirma prezența lui Megyssy Morocz Istvan și a soției sale Margareta în reședința din castelul de la Medieșu Aurit. În sec. al XVI-lea moșia intra în posesia fam. Bathory, iar la 1610 este donată lui Apai Valentin, care era vasal familiei Bathory. La anul 1717 comuna este arsă din temelii de tătari în ultima lor incursiune în Transilvania. La sfârsitul sec. al XVIII-lea moșia Apa era fărâmițată între familiile Vesselenyi și cea a baronului Vecsey, iar la sfârșitul sec. al XIX-lea si începutul sec. al XX-lea apar proprietarii: Szentivany și Berenczei Kovacs Gyula, care și-au construit în localitate două castele în stil baroc, putând fi văzute și azi. Locuitorii comunei Apa sunt de naționalitate română cca. 70%, maghiară 20% și rroma 10%. Românii aparțin religiei ortodoxe, iar maghiarii celei reformate. Biserica parohială ortodoxă este construită din piatră, între anii 1848-1863, din contribuția credincioșilor, fiind acoperită inițial cu șindrilă, iar mai apoi cu tablă. În anul 1905 bisericii i s-a refăcut turnul, care, din cauza unor greșeli tehnice, a trebuit dărâmat și reclădit. În anul 1926, din dania credincioșilor s-au cumpărat trei clopote, în locul celor recvirate în timpul primului război mondial, de 165, 321 și 563 kg, turnate la fabrica de clopote din Timișoara, Anton Novotny, pentru prețul total de 250.000 lei. În 1927 exteriorul bisericii, bătut de vicisitudinile timpului, a fost renovat, prin grija preotului de atunci, Alexandru Pop, iar vechea pictură interioară, în stil bizantin și roman, a fost renovată de către pictorii băimăreni I. Kadar și Nagy Geza. În anul 1958 s-au executat lucrări de reparații la exterior, cu o nouă tencuială a întregii biserici, s-a făcut curățirea iconostasului și s-au înlocuit vechile ferestre din lemn cu unele noi, din metal și vitralii. După efectuarea acestor lucrări, biserica a fost târnosită de către P.S. Episcop Valerian Zaharia, la data de 8 noiembrie 1958, în fruntea unui numeros sobor de preoți. Pe lângă gardul din față în lungime de 52m.l., construit în anul 1939, în vara anului 1959, biserica a fost împrejmuită cu un gard solid de beton, în lungime totală de 115m.l. Biserica are următoarele dimensiuni: lungime 36,80m, lățime 11,80m, înălțime până la boltă 10m, iar turnul este de 25m. Dupa anul 2000 au fost demarate lucrările de refacere a exteriorului bisericii și de constuire a unor noi anexe gospodărești la casa parohială ca de altfel și a unei săli de consiliu parohial, mult dorită. Lucrările au fost încununate cu binecuvântarea arhierească pe care P.S. Sa Justinian al Maramureșului și Sătmarului a revărsat-o în cadrul resfințirii bisericii la data de 2 noiembrie 2003, în fruntea unui frumos sobor de preoti și în mijlocul miilor de credincioși adunați la acest eveniment. Cu aceasta ocazie, preotului paroh Gros Daniel i-a fost acordată distincția de iconom, cu drept de a purta brâu roșu.
Cu multă dragoste față de Dumnezeu și de Biserica Sa , credincioșii de la Apa au continuat să înfrumusețeze sfântul locaș și în anii care au urmat.
Astfel în 2005 s-a realizat un nou gard de împrejmuire a bisericii , in lungime de 75 metri. În 2009 a fost reînoit exteriorul bisericii și cei mai bine de 100 metri ai gardului de la stradă. În 2011 s-a construit o frumoasă capelă de cimitir, printre primele din zonă. În 2012 s-a schimbat integral tabla învechită de ani de pe toată nava bisericii. În 2014 – 2015 au fost înlocuite ferestrele cele vechi, care erau într-o stare avansată de degradare, cu frumoase vitralii bizantine, executate de către artistul Ioan Pop Prilog. Apoi tot în anul 2015 s-a montat în biserică un modern și performant sistem de încălzire prin pardoseală, întreaga biserică fiind pavată cu granit.
Între anii 2016-2019 s-a lucrat și la Casa Parohială, care a fost și ea înnoită în totalitate, atât interior cât și exterior.
Poate ar fi folositor să amintim aici și preotii care de-a lungul timpului au slujit în parohia Apa: Gavriil Boti 1794-1798, Gavriil Dunca 1799-1802, Gheorghe Buda 1802-1827, Erdess Simion 1827-1868, Iosif Pop Lemeny 1870-1905, Alexandru Pop 1905-1930, Ioan Chișu 1930-1955, Dr. Petru Bologa 1955-1993, Donca Sorin 1993-2000, Gros Daniel 2000 pâna în prezent. Luând pildă de la înaintașii care au trăit pe aceste meleaguri cu un veac și jumătate înainte, cei de azi vom prinde noi puteri pentru a putea înfrunta greutățile inerente oricărei activități pastorale, știind că tot ceea ce facem este spre slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici.
