parohie


Parohia Adormirea Maicii Domnului

Preot paroh Boloș Cristian Vasile
Telefon: 0740.21.61.46
E-mail: prcristianbolos@yahoo.com

 

Preot II Donca Aurel
Telefon: 0742.01.85.93
E-mail: aurel.donca@yahoo.com

Cod Produs: 02 Categorie:

Descriere

  1. Istoricul comunităţii parohiale

Catedrala Ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Satu Mare face parte integrantă din Protopopiatul Ortodox Român Satu Mare.

            În ceea ce priveşte denumirea comitatului şi a cetăţii Satu Mare, Ştefan Mărcuş, un reprezentant de marcă al intelectualilor originari din Satu Mare, în lucrarea “Sătmar-fragmente istorice şi culturale, aspecte sociale”, apărută în anul 1937, vorbeşte despre “literatura onomastică” privind Sătmarul şi stabileşte toponimia judeţului făcând un rezumat al “numirilor pentru regiune şi localitate”, afirmând că “va trebui să apreciem că numirea a trecut în conştiinţa publică a elementului românesc prin legile fonetice româneşti şi nu prin influenţele de nume sau fonetică a elementelor din limba maghiară… Numirea locurilor s-a născut o dată cu aşezarea neamurilor, de aceea toponimia are o importanţă deosebită, căci ea ne întăreşte convingerea privitoare la vechimea românilor de aici”[1]. De asemenea, consultând o vastă literatură istoriografică, aminteşte 34 de denumiri pentru judeţ şi localitatea Satu Mare, dintre care: Zothmar (1135), Zathmar, Zacmar, Zuthumar, Szathmár, Sarmarin, Sătmaru, Sătmar, Satu Mare. Primul care utilizează toponimul “Satu Mare” este preotul şi cărturarul Moise Sora Nouac, într-o scrisoare adresată lui Augustin Treboniu Laurian (Viena, 9 februarie 1850)[2]. În acelaşi studiu, stabileşte existenţa a şapte teorii privind originea onomastică a toponimicului “Sătmar”: latinistă, românească, ungurească, evreiască, germană, slavă şi celtică, concluzionând că termenul este “din aceeaşi tulpină traco-dacă” precum Someşul; cuvântul a trecut apoi în limba română şi, prin influenţa slavă, în limba maghiară[3].

            Unii istorici susţin că denumirea vine din cuvintele de origine germană “salz” (sare) şi “markt” (târg) – “Târg de sare”. Aceeaşi semnificaţie o dau aşezării documentele redactate în limba latină în primele secole ale mileniului al II-lea, folosind denumirea de “Borgum Centenarium” (oraş pentru cântărire). Judele Zanathy al Sătmarului, în sec. al XVIII-lea, afirmă că numele este o prescurtare a numelui românesc “Satu Mare”. Alţi istorici optează pentru derivarea numelui “Sătmarului” din cel al unui feudal, “Zothmar”, căpetenia coloniştilor germani aduşi de Gizella, care ar fi construit cetatea în secolul al XI-lea. Judele Sătmarului Iosif Zanathy (1769), precum şi istoricul Szirmai Antal (în monografia sa închinată Sătmarului, tipărită la Buda între anii 1808-1810) afirmă clar convingerea că denumirea maghiară a oraşului derivă de la românescul “Satu Mare”[4].

Conform documentelor, în anul 1378 voievozii Drag şi Balc, fiii voievodului Sas şi nepoţii lui Dragoş Vodă erau stăpânii unei părţi însemnate din Sătmar şi din împrejurimi[5]. Cetatea Sătmarului a fost loc de refugiu pentru domnitorii şi pretendenţii la tron care căutau ajutor. Ca atare, în sec. XVI-XVII, documentele consemnează prezenţa unor domni şi voievozi români în cetatea Sătmarului: Alexandru Lăpuşneanu, Pătraşcu cel Bun, Mihai Viteazul (1601, mulţi sătmăreni înrolându-se în armata lui), Radu Şerban, Gavril Movilă, Gheorghe Ştefan, Constantin Basarab, Mihnea al III-lea (mort şi îngropat aici) şi Ştefan Mâzgă (pretendent la tronul Moldovei, ajunge în cetatea Sătmarului, intră în slujba habsburgilor şi primeşte o moşie în jurul satului Socond, unde întemeiază satul Hodişa, rămânând acolo până la sfârşitul vieţii)[6].

În sec. XV-XVII, Satu Mare era un oraş tipic medieval, dispunând de un puternic nod comercial – vadul sării, cu drumuri şi legături comerciale deschise spre Europra Centrală. Sarea se transporta pe Someş cu bărci sau plute de la Ocna Dejului spre Câmpia Tisei. Târgul şi iarmaroacele se ţineau în piaţa din centrul oraşului. Tot din această perioadă se constituie şi breslele micilor meseriaşi: curelari, croitori, dogari, tăbăcari, fierari, cizmari, cojocari, aurari, argintari. Prin urmare, la mijlocul secolului al XVI-lea se înfiinţează o “cămară regală” care bătea monedă[7].

            Cetatea Sătmarului va suferi mari pagube în timpul răscoalei antihabsburgice condusă de principele Francisc Rákóczy al II-lea, între anii 1703-1711 (războiul curuţilor). La această acţiune, participarea sătmărenilor e dovedită popular prin legendele lui Pintea Haiducul. Răsculaţii au asediat cetatea Satu Mare, pe care au ocupat-o în 1705, după care Rákóczy a ordonat demolarea ei. În cele din urmă, lipsit de sprijinul aliatului său, Ludovic al XIV-lea, Francisc Rákóczy al II-lea a fost învins şi pacea s-a semnat la Satu Mare în anul 1711 pe locul clădirii actuale a Muzeului de Artă (situată în parohia aparţinătoare Catedralei Ortodoxe din municipiul Satu Mare), pace prin care nobilimea maghiară acceptă definitiv stăpânirea habsburgică. Austriecii au continuat demolarea cetăţii, acţiune care s-a încheiat în 1723 şi astfel gloria cetăţii apune. Însă, dezvolarea oraşului a continuat[8], precum se vede în prezent.

            Localităţile Mintiu şi Sătmar, care fuseseră despărţite de râul Someş, s-au unit în anul 1712 sub numele de “Szatmárnémeti”[9] (Satu Mare), decizia unificării fiind adoptată de Parlamentul de la Bratislava. În 1715, Satu Mare a devenit “oraş liber regal”, locuitorii cumpărând acest privilegiu cu preţul de 50.000 forinţi. În anul 1721, Carol al VI-lea a emis o “Scrisoare de libertate”, care prevedea următoarele drepturi: de a avea tribunal propiu şi judecătorie, de a deschide carmangerie, han, pălincie, magazine, de a-şi alege judecător, consilieri şi funcţionari publici, de a organiza târguri şi oboare săptămânal, de a percepe taxe de drum şi de pod. Tot acum oraşul primeşte dreptul de a avea stemă, care este descrisă în amănunt în document: cetate cu turn, zid de piatră, doi palmieri, doi soldaţi în armură cu coif şi cu sabie în mână, coroană regală, leu cu coada bifurcată[10].

            Din anul 1722, reşedinţa comitatului a fost mutată la Careii Mari. Între 1760-1777 a fost schimbat cursul Someşului, care până atunci despărţea cele două oraşe (Satu Mare şi Mintiu), albia râului primind configuraţia de azi. Sec. XVIII-XIX marchează începutul procesului de urbanizare şi sistematizare a oraşului, în anul 1871 Satu Mare devenind un important nod feroviar (prin construirea căilor ferate Carei-Satu Mare şi Satu Mare-Sighet), iar în 1891 introducându-se iluminatul electric[11].

Perioada interbelică a însemnat pentru oraşul Satu Mare, devenit reşedinţă de judeţ în anul 1926, o perioadă de puternică dezvoltare economică, socială, culturală şi spirituală. De pildă, în anul 1937 s-a înfiinţat aeroportul Satu Mare, iar în 1939 funcţionau în oraş 2392 de firme comerciale, intreprinderi (uzina “Unio” devenind a treia pe ţară în privinţa construcţiei vagoanelor) şi aprox. 30 de bănci[12]. Este, totodată, perioada în care se va construi Catedrala Ortodoxă a Sătmarului.

  1. Istoricul bisericii parohiale

Frumoasa Catedrală ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Satu Mare, „o capodoperă arhitectonică din nord-vestul României”[13] a fost construită între anii 1937-1938[14] prin eforturile şi contribuţia bunilor şi inimoşilor ei credincioşi, în frunte cu preoţii slujitori, epitropii şi consilierii parohiali. În anul 1926 sunt finalizate procedurile demarate în vederea obţinerii autorizaţiei de construire a Catedralei. Construirea unei biserici impunătoare în centrul oraşului era justificată de creşterea numărului credincioşilor ortodocşi, fiind menită “a întruni în sine toate însuşirile unui focar de cultură curat românească şi fiind sortită a avea un multiplu rol: de lăcaş de închinare, de şcoală înaltă, de Ateneu şi Academie Naţională, cultivatoare a tot ceea ce este ortodox în creştinism şi a tot ceea ce este ortodox în românism, în simţire şi în graiul întregului neam românesc”[15].

Piatra de temelie a fost sfinţită de către P.S. Dr. Nicolae Popovici, Episcopul Oradiei. Presa vremii, prin cotidianul „Gazeta Sătmarului” din luna octombrie a anului 1937, menţionează faptul că “sfinţirea fundamentului acestei biserici” a fost hotărâtă în ziua de Sfântul Dimitrie (26 octombrie), în prezenţa Prea Sfinţitului Episcop Nicolae Popovici al Oradiei, a părintelui protopop Ioan Rujdea, a preoţilor ortodocşi din municipiu, a d-lui dr. Octavian Ardelean, prefectul judeţului, a d-lui dr. Ştefan Benea, primarul municipiului, a unui numeros grup de intelectuali din Satu Mare şi a credincioşilor sătmăreni[16].

La 6 august 1937 este turnată fundaţia de beton, iar între 27 octombrie şi 11 noiembrie 1937 au fost finalizate zidirea parterului, a etajului II şi betonarea balcoanelor. La sfârşitul anului 1938, biserica a fost acoperită. Catedrala – dată în folosinţă la 1 noiembrie 1940 – este zidită în stil bizantin, imitând biserica voievodală de la Mănăstirea „Curtea de Argeş” prin cupole şi prin brâul care îi înconjoară zidul. De fapt, biserica „îmbină armonios stilul bizantin cu stilul brâncovenesc”[17]. Cupola centrală are o înălţime de 55 metri, fiind situată între patru turnuri mai mici. Sub cornişă există o serie de ocniţe (nişe) în care au fost aşezate icoane lucrate în mozaic, reprezentând marii Sfinţi ai Bisericii, iar la intrarea în Catedrală se pot admira impresionantele icoane împărăteşti ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Maicii Domnului, realizate cu mare fineţe de către Emanuil Gâtu, în anul 1993.

            Planul Catedralei a fost întocmit de maestrul arhitect Liteanu din Bucureşti, sub a cărui strictă supraveghere s-a şi zidit. În faţă se află „un portal monumental” [18], pridvorul deschis sub o terasă sprijinită pe şase stâlpi puternici („coloane cu arcade”[19]). Naosul Catedralei alcătuieşte – prin cele două braţe laterale – o cruce, având spre răsărit Sfântul Altar, iar în mijloc cupola susţinută de patru stâlpi de mari dimensiuni. Cafasul (locul destinat corului) de la intrare, precum şi balcoanele laterale se sprijină pe doisprezece stâlpi. De remarcat este faptul că stâlpii sunt prevăzuţi cu capiteluri. Pardoseala este constituită din plăci de mozaic (20cm/20cm), încadrate în chenare.

            Construirea acestui Sion al Sătmarului a început în timpul pastoraţiei prot. Meletie Răuţu şi s-a terminat în timpul prot. Ioan Rujdea. Pictura în tehnică „tempera grasă” a fost executată de fraţii Eugen şi Eremia Profeta din Bucureşti, între anii 1953-1954, respectând riguros erminia Bisericii Ortodoxe. În perioada 1956-1957 a fost construit gardul Catedralei de către meşterul Satmari Iuliu, fiind realizat după planul artistului emerit Aurel Popp. În exterior, „biserica este încinsă cu un brâu median, în forma funiei împletite, respectând tradiţia brâielor specifice arhitecturii bisericilor din lemn, funia împletită sau <<funia vieţii>> simbolizând aspiraţia omului către transcendent, către Divinitate. Catapeteasma (iconostasul) este o bijuterie a erminiei bizantine, remarcându-se sculptura executată în lemn de brad şi tei. Icoanele împărăteşti de pe iconostas au o certă valoare artistică, întregind ambianţa solemnă şi măreaţă a Catedralei Ortodoxe”[20]. Trebuie menţionat faptul că fondurile pentru acoperirea cheltuielilor de pictare a Catedralei au fost donate de Mitropoliile Banatului, Olteniei, Iaşilor, precum şi de către Episcopiile Oradiei, Aradului, Buzăului şi Romanului, ceea ce denotă profunda legătură de iubire întru Domnul a tuturor românilor din întreaga ţară.

            Târnosirea Catedralei – la care a participat şi mitropolitul Moldovei Sebastian Rusan, fost preot paroh şi protopop în Satu Mare – s-a săvârşit de către episcopul Valerian Zaharia, în ziua de 21 noiembrie 1954[21], în timpul păstoririi prot. Corneliu Sava. Prot. Ioan Ţolescu a împodobit Catedrala cu iconostas, icoane, obiecte de cult şi mobilier nou. În anul 1990 a fost reînfiinţată Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, care – în prezent – este condusă de către Î.P.S. Justinian Chira şi P.S. Dr. Justin Hodea Sigheteanul. Între anii 1993-2010, paroh al Catedralei a fost pr. prot. Alexandru Tincu, slujind alături de pr. Aurel Donca, împreună continuând munca în ogorul Domnului, înfrumuseţând sfântul lăcaş. Părintele Aurel Donca s-a ocupat în mod deosebit de lucrările de restaurare a picturii interioare. Din anul 2000, prin purtarea de grijă a Primăriei municipiului Satu Mare, Catedrala este luminată în exterior, ceea ce atestă importanţa acestui edificiu. Începând cu data de 1 august 2010, paroh al Catedralei ortodoxe „Adormirea  Maicii Domnului” a fost numit, prin concurs, pr. dr. Cristian Boloş, venind aici de la biserica ortodoxă „Naşterea Maicii Domnului” din Cartierul Soarelui, Satu Mare.

Am dori să amintim doar trei evenimente din viaţa credincioşilor Catedralei: 1.Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită de către Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (Sătmarului), în Duminica Floriilor din anul 2012[22]; 2.vizita istorică a Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1 iulie 2012); 3.Festivalul internaţional de muzică corală bisericească „Pre Tine Te lăudăm” (11-14 august 2012). De asemenea, Î.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului şi P.S. Justin Sigheteanul au fost prezenţi de nenumărate ori în Catedrală, cu diverse ocazii (Sfânta Liturghie, Sfȃnta Liturghie a Darurilor mai ȋnainte sfinţite, Paraclisul Maicii Domnului, Te-Deum, conferinţe, concerte, lansări de carte etc.), aducând mare bucurie în sufletele sătmărenilor, fiecare întâlnire cu ierarhii transformându-se într-o sărbătoare municipală şi chiar judeţeană.

În data de 26 decembrie 2013 s-au serbat 75 de ani de la zidirea Catedralei, realizându-se o plachetă aniversară şi un pliant. Cu acest prilej, P.S. Dr. Justin Sigheteanul, Arhieru-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, a înmânat o “Gramată episcopală aniversară”, aşezată la loc de cinste la intrarea în biserică. Tot cu această ocazie solemnă, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au fost proclamaţi oficial ca şi “ocrotitori ai municpiului Satu Mare”, iar icoana donată de Catedrală se găseşte în biroul primarului oraşului Satu Mare[23].

La data de 21 august 2016, P.S. Dr. Justin a sǎvȃrşit slujba de tȃrnosire a Catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare, precum şi Sfȃnta Liturghie Arhiereascǎ. Cu acest prilej, au fost aşezate pǎrticele din Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici de la Niculiţel ȋn piciorul Sfintei Mese, alǎturi de „hrisovul de sfinţire” (o copie a acestuia fiind expusǎ ȋn Sfȃntul Altar, alǎturi de vechiul hrisov). Preasfinţitul Justin a binecuvȃntat toate lucrǎrile efectuate la Catedrala sǎtmǎreanǎ, dintre care amintim: Sfȃntul Altar (care a fost reorganizat ȋn ȋntregime), pictura interioarǎ (restauratǎ ȋn ȋntregime), o parte din pictura exterioarǎ (inclusiv scena ȋn mozaic a hramului bisericii), mobilierul (restaurat ȋn ȋntregime), instalaţia de ȋncǎlzire (refǎcutǎ ȋn ȋntregime), icoana Maicii Domnului „Sǎtmǎriţa” (primitǎ din partea Mǎnǎstirii Vatoped din Sfȃntul Munte Athos), suporturile destinate aprinderii lumǎnǎrilor (refǎcute ȋn ȋntregime), covoarele noi (care acoperǎ pardoseala ȋntregii biserici) etc. Ȋn acea zi deosebitǎ, preotul paroh dr. Cristian Boloş a fost distins cu „Crucea Sfȃntul Ierarh Iosif Mǎrturisitorul”, iar pr. Donca Aurel cu „Crucea pectoralǎ”.  De asemenea, P.S. Justin a acordat bisericii al doilea hram, şi anume „Sfȃntul Ierarh Martir Antim Ivireanul”.

Biserica este construită din cărămidă, după un plan triconc, cu dimensiunile de: L=34,50m, l=24,50m şi h=55m. Absida altarului este semicirculară decroşată. Naosul este acoperit cu o cupolă centrală pe pandativi. Pe latura vestică, în partea stângă, este amplasat turnul clopotniţă, adăpostind două clopote, dintre care cel mare a fost turnat din bronz, la Arad, în anul 1939, cântărind 2000 kg şi fiind “o dorinţă împlinită a femeilor ortodoxe din Satu Mare, care l-au cumpărat şi au voit să fie cel mai mare clopot de la bisericile din oraş”[24]. Şarpanta este în formă de calotă, fiind acoperită cu tablă de cupru. În interior, biserica este prevăzută cu bănci şi scaune. Iconostasul actual este realizat în anul 1984 din lemn de brad, iar părţile ornamentale din lemn de tei sculptat. Din vechea catapeteasmă (din 1957) s-au păstrat în biserică icoanele împărăteşti ale Domnului Iisus Hristos şi Maicii Domnului, precum şi icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Sub cupola centrală se găseşte un candelabru aurit impunător, confecţionat în Grecia, având 124 de becuri. Candelabrul iniţial, donat de epitropul Tişcă Emil, a fost dăruit în anul 2000 mănăstirii din Chilia, jud. Satu Mare[25].

Într-un hrisov din Sfântul Altar, datând din 28 noiembrie 1954, se găseşte consemnat următorul mesaj, care evidenţiază importanţa Catedralei sătmărene: “Ziditu-s-a această sfântă biserică-Catedrală, cu hramul <<Adormirea Maicii Domnului>>, între anii 1936-1939, ca cel dintâi lăcaş dumnezeiesc, ridicat pe seama credincioşilor ortodocşi din oraşul Satu Mare”. De asemenea, un alt hrisov din data de 26 decembrie 1985 aminteşte de binecuvântarea lucrărilor efectuate la Catedrală în timpul păstoririi pr. paroh Ioan Ţolescu, Sfânta Liturghie fiind săvârşită de către P.S. Dr. Vasile Coman al Oradiei. Tot aici este menţionată şi casa parohială (apartament)[26], situată în municipiul Satu Mare, str. Mioriţei, nr. 2/2.

Şirul preoţilor slujitori este următorul: pr. Meletie Răuţu (1920-1938), pr. Ioan Rujdea (1938-1940, 1944-1948), pr. Teodor Rusu (1940-1944), pr. Ṭin şi Luca (1948-1952), pr. Corneliu Sava (1952-1968), pr. Ioan Ţolescu (1968-1993), pr. Alexandru Tincu (1993-2010), pr. Aurel Donca (1994-), pr. Cristian Boloş (2010-).

Ca şi cântăreţi de seamă ȋi amintim pe Pustai Ioan şi Miclea Dan, iar ca şi epitropi pe: Tişcă Emil, Lucuţ Vasile, Racolţa Vasile, Buda Cornel, Jurge Horea, Sǎlǎjan Vasile ş.a.

  1. Cimitirul

Biserica nu dispune de un cimitir propriu, credincioşii ortodocşi ai parohiilor de aici fiind înmormântaţi în cimitirele existente pe raza municipiului Satu Mare.

  1. Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Se impune a fi menţionat aici corul “Doxologia” al Catedralei sătmărene. Astfel, după doi ani de la înfiinţarea Parohiei Ortodoxe Române în Satu Mare, prin procesul verbal din 5.03.1922 se iau hotărâri pentru găsirea unei săli, ca timp de patru ore pe săptămână să se facă repetiţii la cor. De atunci, vocea melodioasă a coriştilor şi măiestria dirijorilor au reuşit ca frumuseţea deosebită a catedralei “Adormirea Maicii Domnului” să fie completată de răspunsurile date la Sfânta Liturghie de această corală. Biblioteca bisericii a fost împărţită între cele două parohii existente, fiecare parohie cumulând propria colecţie de cărţi religioase şi reviste teologice (aprox. 2000 volume).

  1. Profilul actual al parohiei

În prezent, Biserica Ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” adǎposteşte Parohia Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” (fosta Parohie Ortodoxă Satu Mare I[27]), organizatǎ ȋn douǎ sectoare pastoral-misionare distincte, avȃnd 3078 credincioşi[28]. Preoţii slujitori sunt: pr. dr. Boloş Cristian-Vasile-preot paroh  şi pr. Donca Aurel. Cântăreţul bisericii este Sava Florin, paraclisierul este Struţi Petru, iar epitrop este domnul Tomuţ Augustin. Împreună, preoţii, consilierii parohiali şi credincioşii, lucrează neîncetat la menţinerea în bună stare a bisericii, avându-se în vedere reabilitarea/restaurarea în întregime a acesteia, pe baza unui proiect cu finanţare europeană, aflat ȋn curs de implementare, prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, proiect demarat şi susţinut de cǎtre preotul paroh Cristian Boloş (membru, ȋn perioada 2010-2018, ȋn Adunarea Eparhialǎ şi, ȋn perioada 2017-2018, ȋn Consiliul Eparhial, ȋn cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sǎtmarului).

Programul liturgic este unul zilnic. Preoţii slujitori se ocupă îndeaproape cu catehizarea copiilor în baza programelor naţionale “Hristos împărtăşit copiilor” şi “Alege şcoala”, îi pregătesc pentru primirea Tainei Spovedaniei (în Duminica Rusaliilor) şi pentru concertele de colinde de Crăciun şi organizează constant pelerinaje pentru corul, tinerii şi credincioşii bisericii, precum şi “seri duhovniceşti” în Postul Mare pentru cei care doresc să se îmbogăţească în viaţa lor spirituală. Există o bună sinergie între Catedrală şi şcolile şi grădiniţele din parohii, semnându-se o serie de protocoale de colaborare. Pr. dr. Onea Marcian-Vasile, inspector de Religie, este îmbisericit la Catedrală începând cu anul 2013, având în grijă corul mixt al bisericii. În parohii activitatea filantropică este una bogată, credincioşii răspunzând pozitiv la toate colectele naţionale şi locale adresate celor nevoiaşi, derulându-se multe acţiuni cu caracter social prin intermediul Asociaţiei “Sfântul Haralambie” (2014) care funcţionează pe lângă biserică, al cărei preşedinte este pr. dr. Cristian Boloş (autor a 15 volume) şi în urma colaborării rodnice cu “Crucea Roşie” şi “Caritas” Satu Mare. De altfel, pr. dr. Cristian Boloş a fost ales în anul 2015 în calitatea de vicepreşedinte al “Crucii Roşii”, filiala jud. Satu Mare. Se impune a fi remarcată “Biblioteca Sfântul Haralambie” care îşi desfăşoară activitatea în incinta lăcaşului de cult, credincioşii având posibilitatea de a citi sau împrumuta acasă cărţi cu un cuprins duhovnicesc şi reviste de spiritualitate, responsabil fiind domnul Ardelean Alexandru. Catedrala Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului”, monument istoric, a intrat în circuitul turistic internaţional, făcând parte din proiectul “Trasee sătmărene”.

Date de contact:

Catedrala Ortodoxă cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, loc. Satu Mare, b-dul Vasile Lucaciu, nr. 1, jud. Satu Mare, tel. 0740216146; 0742018593.

[1] Monica Pop, Gabriela Silaghi, Ioan Viman, “Judeţul Satu Mare. Ghid turistic, istoric, cultural”, Satu Mare, 2013, pp. 31-32.

[2] Ibidem, p. 32.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, pp. 32-33.

[5] Prot. Ioan Ţolescu, “Biserica Adormirea Maicii Domnului din Satu Mare”, în vol. “Trepte vechi şi noi de istorie, cultură şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii. Evocări”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei,1980, p. 318.

[6] Monica Pop, Gabriela Silaghi, Ioan Viman, op. cit., pp. 39-40.

[7] Ibidem, pp. 36-37.

[8] Ibidem, p. 41.

[9] Szabó M. Attila, Szabó M. Erzsébet, “Dicţionar de localităţi din Transilvania”, Editura Kriterion, Bucureşti, 1992, p. 122.

[10] Monica Pop, Gabriela Silaghi, Ioan Viman, op. cit., pp. 41-42.

[11] Ibidem, pp. 42-43.

[12] Carol C. Koka, “Satu Mare. Repere de cronologie istorică”, Editura Eco Print, Satu Mare, 2012, p. 17.

[13] Pr. dr. Cristian Boloş, “De ce Catedrala ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Satu Mare reprezintă o capodoperă arhitectonică din nord-vestul României”, în vol. “În dialog cu tinerii”, partea a doua, apare cu binecuvântarea Î.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, Editura Citadela, Satu Mare, 2013, pp. 162-169.

[14] În ceea ce priveşte construirea Catedralei, vezi Prot. Ioan Ţolescu, op. cit., pp. 318-323.

[15] Dr. Daniela Bălu, “Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului, 75 de ani de la construire”, în revista “Eroii Neamului”, anul IV, nr. 1 (10), Satu Mare, martie 2012, pp. 8-9.

[16] Vezi Pr. dr. Cristian Boloş, “Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului”, pliant tipărit cu binecuvântarea P.S. Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, Satu Mare, 2013.

[17] Carol C. Koka, op. cit., p. 114.

[18] Ibidem.

[19] “Satu Mare. Catedrala Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului”, material publicat în cadrul proiectului “Patrimonium. Valorificarea moştenirii culturale comune în regiunea de graniţă”, derulat de Muzeul Judeţean Satu Mare şi Direcţia Muzeelor din judeţul Szabolcs-Szatmár-Bereg, finanţat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013.

[20] Dr. Daniela Bălu, art. cit.

[21] Carol C. Koka, op. cit., pp. 129-130.

[22] Pr. dr. Cristian Boloş, “Prezenţa Î.P.S. Andrei Andreicuţ în mijlocul credincioşilor sătmăreni”, în vol. “În dialog cu tinerii”, partea a doua, apare cu binecuvântarea Î.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, Editura Citadela, Satu Mare, 2013, pp. 170-172.

[23] Pr. dr. Cristian Boloş, “75 de ani de la înălţarea Catedralei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului din Satu Mare (1938-2013)”, în revista “Graiul Bisericii noastre”, nr. 4 (76), anul XXIV, Baia Mare, octombrie-decembrie, periodic publicat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, cu binecuvântarea Î.P.S. Justinian Chira şi sub îndrumarea P.S. Dr. Justin Sigheteanul.

[24] Prot. Ioan Ţolescu, op. cit., p. 322.

[25] Claudiu Porumbăcean, Viorel Câmpean, “Caietele liberale sătmărene – I. Emil Tişcă”, Editura Argonaut, Editura Muzeului Sătmărean, Cluj-Napoca/Satu Mare, 2013, p. 90.

[26] Vezi şi Pr. dr. Vasile Augustin, “Episcopia Maramureşului. Organizarea administrativă”, Editura Universităţii de Nord Baia Mare, 2006, pp. 224-225.

[27] Pr. dr. Vasile Augustin, op. cit..

[28] Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, Satu Mare, 2011.